GandSecret

ce nu am curaj sa imi asum

12 septembrie

Era ziua noastra.. cea in care ne-am sarutat pentru prima data, ce in care, la nunta I&V mi-a zis „Te iubesc!” pentru prima data, ca si incununare a unui an frumos. Azi am vazut la o cunostinta de pe Fb ca se marita pe 12 septembrie. Probabil ne-am fi casatorit si noi pe data asta.. anul asta cade sambata… poate intr-o realitate paralela…

La noi a fost in 2008, cand D.n ma tot asedia cu mesaje din tara lui adoptiva, iar D.o ma iubea din Italia lui insorita, iar inima mea incepuse sa bata pt El. Si asa a tinut-o vreo 5 ani si ceva, pana.. ironic, mi-am inecat corabiile din cauza lui D.n… si a mea .. si a lui.. a lui.. a lui…

Acum sunt o carcasa in care se aduna iar emotii, sentimente, kilograme.. prostii.. eu asa varza..

12 septembrie.. mi-e dor, chir daca nu a fost bine.

Mi-e dor de el!

Me.. so fucking sexy

Uite care-i treaba, anul trecut a fost… za best one :)) Nu am timp si nici chef acum sa povestesc, vine iubitul meu acasa, cel cu care m-am mutat abia de o luna si cu care implinesc aproape un an de relatie… la un an si ceva de cand m-am despartit de logodnicul meu :)) Da.. ti-am zis ca e fucking complicated 😀

Faza e ca eu slabisem mult anul trecut, eram gagica misto, dar de cand am devenit din nou happy, am inceput iar sa pap mult si bine si sa ma dublez! Sooo… de maine o sa incep o dieta de femeie nebuna, asa cum si sunt, de altfel si o sa incep sa scriu zilnic, macar cate un motiv…stupid, idiot.. pentru care trebuie sa dau kg jos de pe mine.

Oricum sunt o bunaciune, insa respir cam greu :)) E vara honey, nu ma judeca! O sa port rochite in 3… 2… 1… START!!!!

acum un an...

OMG… ce an!

Pai l-am inceput asa de aiurea, si de nemultumita.. si se pare ca am primit ceva: am primit o lovitura rau in ficat, in cap, in stomac.. in toate. Si asa eram eu asa de nemultumita, de tampita… si acum sunt jos, jos, jos….

Sunt despartita, sunt umilita, sunt mai slaba, dar varza… plansa, rau! Sunt calcata in picioare de cel pe care uneori il dispretuiam si pe care il iubesc acum la nebunie. Voiam sa am curaj, nu am avut! A avut el de m-a lasat moarta sufleteste. Sunt o carcasa, acum nu fac decat sa plang si sa ma gandesc la el.

Eram nemultumita, acum sunt jos.. sunt cu sufletul jos..

Am baut bere azi, dupa mult timp.. amortesc, e bine!

2014

Mda.. era vorba aia, ca oamenii abia asteapta noul an ca sa poata sa aivba un nou inceput pentru vechile obiceiuri.

Cum dracu sa faci aceleasi greseli, sa perpetuezi in aceesi nemultumire? Revelionul asta am dat-o rau de tot in bara si a venit la pachet cu prima zi din an, in care mi-a mers la fel de idiot cum a si inceput 🙂 Fara detalii, ideea e ca nu sunt multumita de niciun aspect al vieti mele: cum arat, ce fac, ce/cati prieteni am, el, familia… nimic. Am senzatia tot mai clara ca am numai rateuri. Nu vad ceva fain macar pe o latura, sa zic si eu ca macar aia merege bine. Toate-s asa… si mai asa… inspre aiurea!

Partea cea mai interseanta? Ca nu stiu cum sa schimb lucrurile si cat pot si cat curaj  am.

Insomnia

Ce sa-i faci? Viata e grea… Nu conteaza ca dormi cu o „pula” in pat, daca „ea” e „inactiva” de mai mult de o saptamana. Suntem suparati, si sictiriti.. cu toate ca eu stiu de ce folosesc pluralul, pt ca doar eu as fi (mai) in masura sa fiu. In fine, el are o moaca acra si total inexpresiva de o saptamana, iar eu nu mai suport. Am incercat sa fiu puternica, inca sunt… nu am pus pe el nici macar un deget, doar si-a mai intins mainile peste mine, in timp ce ne uitam la film. Vreau sa inceteze cu atitudinea asta, vreau sa vina el mai mult inspre mine.

Am senzatia ca mi se pregateste o despartire, altfel nu imi dau seama cu dracu’ poti sta o saptamana fara sa zambesti deloc! Ieri am fost la niste pieteni si a mai incercat un pup.. ceva.. pt ca eram in public. Dar acasa, parca ma omoara cu tacerea si fata asta inexpresiva! Il urasc zilele astea si imi doresc asa de mult o relatie normala, in care sa nu mai sufar singura si in care sa fiu ignoata.

M-am pus in pat, am asteptat sa vina inspre mine, sa inceapa sa ma atinga… am stat degeaba.. s-a foit si in final s-a intors cu fundul la mine. Nici nu mai suport sa mai dorm asa cu el, imi vine sa-mi iau campii! M-am ridicat si am inceput sa scriu, sa ma calmez.. sa il pot da dracului macar pe blogul meu idiot si secret, unde nimenu nu-mi stie moaca. Si tot nu ma calmez, tot nu ma ia somnul. Si maine trebuie sa ma trezesc devreme, si mie imi vine sa urlu si sa il arunc din inima mea!

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Cam asa sta treaba.  El e inca aici, sta pe pat si se uita la film. S-au facut ceva ani de cand scenariul asta se tot repeta.  Ne sictirim, ne enervam, el nu recunoaste, eu cer (poate) prea mult. Eu sunt prea suparacioasa, recunosc. Cu toate astea, el nu mai cauta impacare, sta si el stana zile la rand, relatia noastra functionand doar in parametri de „Mancam?”, „Pun filmul ala?” etc.  Nici un zambet din partea lui de vreo 4 zile incoce, de sambata noaptea mai exact… si azi e joi.

Nu vad cum mai rezolvam si impietrirea asta. Eu sunt la fel, nu vreau sa cedez. Vreau ca el sa vina la mine si sa ma pupe, sau macar sa inceapa cu o atitudine mai relaxata. imi iau campii altfel! Nu suport sa stau cu el in casa si sa nu fiu sarutata, sa nu fiu imbratisata, sa nu fiu linistita.

In general nu eram fericita, dar macar eram cat de cat linistita. Acum mi se pare ca ma supun benevol une torturi de felul asta, pentru ca urasc sa fiu singura. Scenariul in care el nu mai e cu mine, in care el se desparte de mine, in care el trieste relaxat intr-un alt apartamen si poate cu o alta familie, scenariul in care imi dau seama ca viata lui nu ma mai iclude e tota horror pt min.

Deci.. fericita cu el nu sunt, caci ii tot reprosez vrute si nevrute si nu ma mai multumeste, dar si fara el imi imaginez o nefericire mai mare…

Ma fut

In gand probabil.. ca al meu concubin nu prea mai are chef.. O data pe saptamana, depinde de cat de bine ne intelegem in acele zile. Eu m-as fute si suparata, l-as zgaria, l-as musca pana cand mi-ar trece supararea. Futaie de dupa cearta, am incercat acum vreo catreva zile si a iesit misto, m-a muscat el pe mine.. de gat :)) Dar de impacat, nu ne-am impacat

El a continuat sa fie sictirit, asa ca si eu am continuat pe acelasi sictir, cu toate ca-s tanara, cu chef si mi-as trage-o peste tot, as zambi mereu si as dansa sexos prin casa. Dar nu se poate, eu sunt fata cuminte, care continua aceeasi relatie de „n” ani, chiar daca e in concubinaj, care nu se fute cu alti, si care inca il mai iubeste. INCA!

Escapelle si diareea

Ehh… si  s-a rupt domnul prezervativ, s-a hotarat ca nu mai suporta toiul actiunii, si ca e ok sa se destrame de placere. Uite-asa ne-am trezit cu una bucata prezervativ facut ferfenita si cu noi ramasi un pic descumpaniti. Am dat fuga la farmacie de dimineata si am pus mana pe Escapelle (contraceptiv de urgenta). Il iau constiincioasa, si ce sa vezi, dupa vreo doua ore am simtit ca ceva nu e chiar ok. Stiam ca diareea impiedica absorbtia completa si corecta a contraceptivului, asa ca sincer, in momentul asta nu prea stiu ce sa fac!

Am cautat un pic prin prospect si pe forum: http://www.medipedia.ro/Forum/ForumSectiuni/tabid/65/aft/1367/afpg/76/Default.aspx#152825

Nu m-am lamurit prea tare, asa ca optiunea mea e sa ma duc frumusel la farmacie si sa marturisesc tot. Am langa bloc o farmacista de vreo 50 de ani, asa ca va fi „minunat” sa-i povestesc eu ca am luat Escapelle de dimineata si ca apoi m-a apucat diareea si ca acum nu stiu ce sa fac :)) Cred ca o sa mai iau una fara sa ii spun nimic, in speranta ca nu o da toate efectele adverse (groznice), in mine 😐

De Paste

Azi a fost o zi semi..naspa. Faptul ca beau singura o sticla intreaga de vin alb o face mai ok. Am muncit ca idioata zilele astea sa fac curat in casa si tot felul de mancaruri si dulciuri specifice acestei sarbatori si totusi mi se zice sa tac. Sa tac intr-o cearta in care el o daduse in bara stricand planurile de Paste. Mda… mi-am dat seama azi ca sunt ca si femeile alea pe care le bamez, alea care stau langa tampiti, langa betivi, langa cei care le abuzeaza verbal sau fizic!

Nu sunt mai breaza. Stau langa unul care ma face indiferenta, care ma invata cum sa fiu cat mai absenta in viata asta, pe care nu pot sa il admir sau apreciez. So… sunt la fel de proasta ca si alea pe care le invinuiesc atat de tare! Faza proasta e ca nu ma vad iesind din situata asta!

Asa de mult mi-ar placea sa ma indragostesc tare de un alt barbat, mai bun… care sa imi dea curajul sa il las pe asta. Care sa ma faca sa il vreau de barbat in secunda doi, care sa ma faca sa stau goala mereu prin casa, care sa ma fu*a pana nu mai stiu ce-i cu mine, care sa aiba grija de mine….

Idiotul

Nu de Dostoievski, a aia e carte buna! Ma refer la idiotul cu care trebuie sa impart patul, si pe care din cea mai mare nefericire il mai si iubesc! Bineintelea ca am si varianta sa-l las naibiii in pace si sa-i zic sa-si ia catrafusele, insa sunt o lasa si sunt atasata de el, asa cu nu prea imi iese faza.

S-a trezit sa imi spuna cat de aiurea sunt eu la nu stiu ce faza, totul de la o replica banala de-a mea. I-am intors-o si eu, si imi venea sa si sar pe el sa ii dau vreo doua. Nu am facut insa decat sa ma rastesc si eu, pana a batut in defensiva… E un prost care se da mare, care are ocazia sa stea langa o muiere misto si inca nu si-a dat seama cum e sa ai una la fel de idioata ca el, prin preajma!

Post Navigation