GandSecret

ce nu am curaj sa imi asum

Archive for the month “Septembrie, 2013”

Insomnia

Ce sa-i faci? Viata e grea… Nu conteaza ca dormi cu o „pula” in pat, daca „ea” e „inactiva” de mai mult de o saptamana. Suntem suparati, si sictiriti.. cu toate ca eu stiu de ce folosesc pluralul, pt ca doar eu as fi (mai) in masura sa fiu. In fine, el are o moaca acra si total inexpresiva de o saptamana, iar eu nu mai suport. Am incercat sa fiu puternica, inca sunt… nu am pus pe el nici macar un deget, doar si-a mai intins mainile peste mine, in timp ce ne uitam la film. Vreau sa inceteze cu atitudinea asta, vreau sa vina el mai mult inspre mine.

Am senzatia ca mi se pregateste o despartire, altfel nu imi dau seama cu dracu’ poti sta o saptamana fara sa zambesti deloc! Ieri am fost la niste pieteni si a mai incercat un pup.. ceva.. pt ca eram in public. Dar acasa, parca ma omoara cu tacerea si fata asta inexpresiva! Il urasc zilele astea si imi doresc asa de mult o relatie normala, in care sa nu mai sufar singura si in care sa fiu ignoata.

M-am pus in pat, am asteptat sa vina inspre mine, sa inceapa sa ma atinga… am stat degeaba.. s-a foit si in final s-a intors cu fundul la mine. Nici nu mai suport sa mai dorm asa cu el, imi vine sa-mi iau campii! M-am ridicat si am inceput sa scriu, sa ma calmez.. sa il pot da dracului macar pe blogul meu idiot si secret, unde nimenu nu-mi stie moaca. Si tot nu ma calmez, tot nu ma ia somnul. Si maine trebuie sa ma trezesc devreme, si mie imi vine sa urlu si sa il arunc din inima mea!

Anunțuri

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Trebuie sa inveti sa fii fericita singura

Cam asa sta treaba.  El e inca aici, sta pe pat si se uita la film. S-au facut ceva ani de cand scenariul asta se tot repeta.  Ne sictirim, ne enervam, el nu recunoaste, eu cer (poate) prea mult. Eu sunt prea suparacioasa, recunosc. Cu toate astea, el nu mai cauta impacare, sta si el stana zile la rand, relatia noastra functionand doar in parametri de „Mancam?”, „Pun filmul ala?” etc.  Nici un zambet din partea lui de vreo 4 zile incoce, de sambata noaptea mai exact… si azi e joi.

Nu vad cum mai rezolvam si impietrirea asta. Eu sunt la fel, nu vreau sa cedez. Vreau ca el sa vina la mine si sa ma pupe, sau macar sa inceapa cu o atitudine mai relaxata. imi iau campii altfel! Nu suport sa stau cu el in casa si sa nu fiu sarutata, sa nu fiu imbratisata, sa nu fiu linistita.

In general nu eram fericita, dar macar eram cat de cat linistita. Acum mi se pare ca ma supun benevol une torturi de felul asta, pentru ca urasc sa fiu singura. Scenariul in care el nu mai e cu mine, in care el se desparte de mine, in care el trieste relaxat intr-un alt apartamen si poate cu o alta familie, scenariul in care imi dau seama ca viata lui nu ma mai iclude e tota horror pt min.

Deci.. fericita cu el nu sunt, caci ii tot reprosez vrute si nevrute si nu ma mai multumeste, dar si fara el imi imaginez o nefericire mai mare…

Post Navigation